Propolis

Propolisul – este o substanţă răşinoasă, culeasă de pe mugurii anumitor plante, care în dependenţă de unde a fost strâns, poate avea diferite culori şi o consistenţă vâscoasă. Albinele îl recoltează de pe diferite plante şi îl transportă în cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupilor şi acoperă cadavrele dăunătorilor pe care îi răpun în interiorul stupului.

Proprietăţi terapeutice şi curative ale propolisului

Propolisul  este cel mai "medicinal" produs apicol, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite şi sute de indicaţii.

La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite forme de medicamente, suplimente şi băuturi, pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru a preveni unele afecţiuni inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabetul şi chiar unele forme de cancer.

Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antibiotice, de cicatrizare a rănilor, multiplilor acţiuni de natură imunologică şi antiseptică şi în mod deosebit terapeutică, valoarea propolisului este de necontestat.

Propolisul se foloseşte în vindecarea rănilor şi a bolilor căilor respiratorii, ale cavităţii bucale, afecţiuni ale aparatului digestiv, ale ochilor, boli infecţioase, boli pulmonare, etc.

Contraindicaţii la aplicarea propolisului

Avertizare!!! Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa. Pot exista aşa reacţii alergice ca: prurit, eritemul pielii, ridicarea temperaturii, slăbiciune, moleşeală, înrăutăţirea apetitului. În cazul apariţiei lor administrarea trebuie încetată.

Înaintea utilizării propolisului consultaţi-vă cu un specialist.

Lucrari luna curenta

  • continuarea lărgirii cuiburilor potrivit cu dezvoltarea familiilor de albine şi evoluarea culesurilor (introducerea de faguri clădiţi, faguri artificiali) şi aşezarea magazinelor sau corpurilor la ME pentru depozitarea nectarului;
  • menţinerea familiilor de albine puternice în stare activă prin ridicarea periodică de puiet căpăcit de la familiile puternice pentru întărirea familiilor slabe;
  • folosirea întregului potenţial al albinelor pentru secreţia de ceară, pentru asigurarea numărului de faguri clădiţi necesari valorificării culesurilor; 
  • pregătirea familiilor de albine şi transportul acestora pentru valorificarea în condiţii optime a culesului de la salcâm;
  • începerea lucrărilor de creştere a mătcilor;
  • anunţarea organelor locale pe raza carora sunt amplasate stupine la stupărit pastoral pentru luarea în evidenţă;
  • prevenirea intoxicării familiilor de albine cauzate de acţiunile de combatere a dăunătorilor din agricultură şi silvicultură;
  • continuarea tratamentelor pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane.