Propolis

Propolisul – este o substanţă răşinoasă, culeasă de pe mugurii anumitor plante, care în dependenţă de unde a fost strâns, poate avea diferite culori şi o consistenţă vâscoasă. Albinele îl recoltează de pe diferite plante şi îl transportă în cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupilor şi acoperă cadavrele dăunătorilor pe care îi răpun în interiorul stupului.

Proprietăţi terapeutice şi curative ale propolisului

Propolisul  este cel mai "medicinal" produs apicol, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite şi sute de indicaţii.

La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite forme de medicamente, suplimente şi băuturi, pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru a preveni unele afecţiuni inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabetul şi chiar unele forme de cancer.

Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antibiotice, de cicatrizare a rănilor, multiplilor acţiuni de natură imunologică şi antiseptică şi în mod deosebit terapeutică, valoarea propolisului este de necontestat.

Propolisul se foloseşte în vindecarea rănilor şi a bolilor căilor respiratorii, ale cavităţii bucale, afecţiuni ale aparatului digestiv, ale ochilor, boli infecţioase, boli pulmonare, etc.

Contraindicaţii la aplicarea propolisului

Avertizare!!! Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa. Pot exista aşa reacţii alergice ca: prurit, eritemul pielii, ridicarea temperaturii, slăbiciune, moleşeală, înrăutăţirea apetitului. În cazul apariţiei lor administrarea trebuie încetată.

Înaintea utilizării propolisului consultaţi-vă cu un specialist.

Lucrari luna curenta

  • continuarea recoltării şi extragerii mierii la culesurile de vară;
  • strâmtorarea, în caz de lipsă de cules, a urdinişului pentru evitarea furtişagului;
  • echilibrarea şi completarea rezervelor de hrană pentru iarnă;
  • deplasarea stupinelor la culesurile târzii de întreţinere;
  • eliberarea de miere a fagurilor destinaţi reformării prin descăpăcirea acestora după diafragmă;
  • controlarea calităţii proviziilor de miere în scopul identificării mierii de mană;
  • administrarea la hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet;
  • revizia familiilor de albine pentru îndreptarea stărilor anormale;
  • tratarea fagurilor de la rezerva stupinei contra gaselniţei;
  • executarea examenului general clinic al familiilor de albine şi aplicarea tratamentelor specifice.