Patologia oftalmica

Efectele terapeutice ale mierii in oftalmologie au fost cunoscute încă din Antichitate. Rezultatele pozitive se datorează proprietăţilor antibacteriene si cicatrizante, la originea cărora se află flavonoizii. Cu ajutorul mierii se pot trata: distrofiile retinei si simptomele oftalmologice de origine endocrină, în tratarea conjunctivelor, leziunilor si inflamatiilor corneene, al blefaritelor.

Pentru vindecarea cataractei se aplică mierea, lăptişorul de matcă şi propolisul sub formă de instilatii oculare, aerosoli oculari, soluţii pentru băi oculare şi unguente.

Acuitatea vizuală poate fi ameliorată prin administrarea de polen, datorita pigmenţilor carotenoizi şi în rutin, care restabilesc circulaţia corneo-retiniana. Efecte pozitive ale administrării locale a unor preparate pe bază de polen se obţine în combaterea oboselii vizuale, mai ales în cazul utilizării calculatorului sau al celor ce petrec mult timp in faţa televizorului.

Un alt produs efectiv in patologia oftalmică este propolisul. Efectele propolisului constau în posibilitatea de a proteja împotriva instalării retinopatiei şi a cataractei de natură diabetică.

Cu ajutorul unguienţilor de propolis se obţin rezultate excelente în tratarea arsurilor şi traumatismelor oculare, inflamaţiilor de natură bacteriană sau virală.

Recomandări:

  1. La tratarea afecţiunilor oculare se folosesc: mierea + frunze de eucalipt, de 3 ori pe zi.
  2. La tratarea afecţiunilor epiteliale ale corneei se aplică colir cu propolis şi pelicula oculară de propolis cu actiune prelungită 5- 10 picături zilnic, timp de 2 zile.
  3. La tratarea cataractei se foloseşte mierea. Colir cu miere de 2 %, câte 1 picatură în fiecare ochi, de 3 ori pe zi.
  4. In cazul deficienţei de vedere se aplică lăptişor de matcă pe cale orală.
  5. In cazul de oboseală oculară se foloseşte pe cale orală miere + infuzie de frunze de eucalipt, de 3 ori pe zi.

Lucrari luna curenta

  • continuarea lucrărilor de îndreptare a situaţiilor anormale constatate la familiile de albine din stupină;
  • transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi;
  • lărgirea periodică a cuiburilor cu faguri clădiţi şi apoi cu faguri artificiali (mai ales în timpul înfloririi pomilor fructiferi); 
  • instalarea colectoarelor pentru recoltarea propolisului;
  • verificarea sanitară a cuiburilor tuturor familiilor de albine;
  • continuarea reformării fagurilor necorespunzători;
  • preântâmpinarea furtişagului;
  • tratarea fagurilor de la rezerva stupinei împotriva gaselniţei si conditionarea cerii de faguri reformaţi;
  • transportul familiilor de albine la polenizarea pomilor fructiferi;
  • efectuarea examenului general clinic al familiilor de albine si aplicarea tratamentelor pentru varrooza si loca europeană.