Miere

Miere de albine - este o substanţă dulce, zaharoasă, produsă de albine în urma prelucrării în organismul lor a materiei prime, furnizată direct din regnul vegetal.

Calităţile nutritive şi dietetice ale mierii

Datorită calităţilor sale nutritive mierea de albine este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele. Ea  este cel mai valoros produs alimentar cu calităţi gustative, dietetice şi nutritive excepţionale. Ea mai este şi numită „Elixirul sănătăţii şi longevităţii”, fiindcă îmbunătăţeşte procesele digestive şi de asimilare a alimentelor în organismul uman.

După valoarea nutritivă şi ca sursă de energie mierea ocupă unul din primele locuri în produsele alimentare şi are o valoare calorică cu mult mai mare ca zahărul obişnuit, concurând numai cu ciocolata, cacao şi nucile greceşti. La consumarea a 100 g de miere se degajă aproximativ 315 kcal.
Pe lângă valoarea energetică înaltă mierea conţine şi cantităţi mici de vitamine: B6 , B12, C, A, D, E, K, şi de elemente minerale: Ca, Fe, Pt, etc.
Pentru menţinerea sănătăţii se propune consumarea a 50-70 g miere zilnic pentru oamenii maturi şi o cantitate puţin mai mică pentru copii, de circa 1 sau 2 linguriţe zilnic, adăugate în terci cu fructe.
Mierea se recomandă să fie consumată cu ceai sau cu lapte călduţ (temperatura lichidului nu trebuie să depăşească + 40 ºC), deoarece la temperatură înaltă mierea îşi pierde proprietăţile curative şi terapeutice. Încălzirea distruge cea mai mare parte dintre enzimele mierii.
Principalele proprietăţi terapeutice şi curative ale mierii
  1. Antibacterian şi antimicrobian - mierea conţine mici cantităţi de apă, grăsimi şi proteine, are un pH relativ mic, o osmolaritate ridicată ce înseamnă "condiţii vitrege de viaţă" pentru bacterii, bioflavonoidele aflate în miere au efect antibacterian direct;
  2. Este un agent anti-oxidant în alimentaţie - mierea are capacităţi antioxidative, cu alte cuvinte, oxidare scăzută în alimente înseamnă o nutriţie mai bună;
  3. Depurativ - ajută mecanismele de detoxifiere ale organismului, mierea conţine multă fructoză (în special mierea de salcâm) care ajută în mod direct mecanismele energetice ale ficatului;
  4. Energetic şi nutritiv - carbohidraţii din miere ard uşor şi cel mai adesea (când este prezent suficient oxigen) până la apă şi CO2, astfel că nu rămân reziduuri care să reducă calitatea energie. Fructoza conţinută în miere, creşte nivelul energiei şi ajută pancreasul şi ficatul să funcţioneze mai bine, aceste organe vor produce atunci mai mult suc digestiv;
  5. Laxativ - mierea este higroscopică, adică atrage apa, reglează flora intestinului gros;
  6. Regenerativ pentru ţesutul conjunctiv - mierea ajută la producerea mucopolizaharidelor care sunt componente importante ale ţesutului conjunctiv;
  7. Stimulează anabolismul - calmează sistemul nervos, acesta ajută la regenerarea şi crearea unor ţesături normale, noi;
  8. Tonicardiac - mierea este cea mai bună energie pentru orice muşchi, inclusiv pentru inimă, care este în primul rând "pompă musculară". 
Întrebuinţarea mierii
Cea mai largă întrebuinţare a mierii este în alimentaţie, la prepararea diferitor bucate cu miere şi în profilaxia diferitor boli, mierea servind ca un medicament natural cu efecte uimitoare.
Mierea ajută la tratarea diferitor boli printre care: tulburări gastrointestinale, afecţiuni respiratorii, insuficienţă cardiacă, etc.
Mierea de albine este componenta importantă în preparatele cosmetice, ea este folosită în diferite măşti şi creme. Datorită efectelor curative ale mierii are loc curăţarea pielei, tratarea coşurilor şi previne formarea ridurilor.
Păstrarea mierii
Existenţa calităţilor nutritive şi curative a mierii depinde de corectitudinea păstrarea ei. Mierea este un produs uşor alterabil, atât de temperatură cât şi umiditate. În condiţiile casnice ea trebuie păstrată în frigider. Temperatura maximă de păstrare nu trebuie să depăşească + 20 ºC şi umiditatea relativă a aerului nu mai mare de 60 %. Temperatura de păstrare a mierii influenţează direct asupra calităţii mierii.
Mierea absoarbe foarte bine apa, chiar când aceasta se găseşte în cantităţi foarte mici în atmosferă. O cantitate excesivă de apă în miere (peste 20-23 %) va permite dezvoltarea drojdiei, având ca rezultat începerea fermentării mierii cu eliberarea la suprafaţa vasului a spumei.
Mierea este un produs ce absoarbe uşor mirosurile străine. Ea trebuie păstrată în vase comerciale închise, aşa ca: borcane din sticlă, plastic de uz alimentar şi vremelnic în bidoane din aluminiu. Nu se admite păstrarea ei în vase de zinc, cupru, plumb, fier sau aliaje ale acestora, deoarece are loc oxidarea acestora şi ca rezultat, are loc interacţiunea între metal şi miere.
Nu păstraţi mierea la lumina directă a soarelui. Razele soarelui distrug multe din enzimele prezente în miere.
Cristalizarea mierii nu influenţează calitatea ei, i se schimbă doar starea fizică. Apariţia cristalelor este o însuşire normală a mierii. Valabilitatea produsului în condiţii optime de conservare este nelimitată.
Contra indicaţii
Unii oameni nu pot să consume miere în general sau să consume cantităţi mici, din cauza sensibilităţii înalte la ea. Mierea este contraindicată în cazul:
  1. Diabetului - mierea conţine peste 70% carbohidraţi şi nu poate fi consumată în cantităţi mari acelor persoane ce au sângele "dulce".
  2. Alergiei la polen -  mierea conţine peste 1% polen în compoziţie. Persoanele care suferă de această afecţiune nu pot mânca miere, deoarece conţinutul extrem de scăzut de polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii.
  3. Copiii sub un an - deoarece organismul lor este slab protejat contra diferitor bacterii ce pot dormita în aşteptarea unor condiţii mai bune şi pot să se dezvolte în organismul firav al copiilor sub un an. La copii peste 1 an, unde sistemul digestiv este complet format, nu există pericolul îmbolnăvirii.  
În lipsa contraindicaţiilor, mierea trebuie folosită în alimentaţia tuturor oamenilor sănătoşi şi bolnavi, pentru menţinerea sănătăţii şi tratarea organismului uman de anumite boli.
Tipurile de miere existente în Republica Moldova
Miere de salcâm - este mierea produsă de albine din nectarul florilor de salcâm, Robinia pseudacacia. Este cea mai limpede miere, are o aromă suavă şi un gust fin, ceea ce face sa fie înalt apreciată.
Mierea de salcâm este adesea folosită pentru îndulcirea alimentelor şi a ceaiurilor, fără să le denatureze gustul. Ea are o viteză de cristalizare foarte scăzută şi la temperaturi joase, poate să se păstreze o perioadă îndelungată în formă lichidă.
Efectele terapeutice ale mierii de salcâm - se foloseşte în tratamentul căilor respiratorii, ca un bun calmant al tusei, de asemenea este un antiseptic şi des se foloseşte la tratarea nevrozelor.
Miere de tei - este mierea produsă de albine din nectarul florilor de tei, Tilia
Este o miere destul de deschisă la culoare, cu reflexie de la galben până la brun-închis. Are o aromă extrem de puternică şi plăcută - de flori de tei, propriu gust specific, care este uşor recunoscut chiar în combinaţia cu alte tipuri de miere.
Efectele terapeutice ale mierii de tei – se foloseşte la lecuirea tuselor, insomniei, bronşitei, astmului bronşic, tuberculozei pulmonare, îmbolnăviri ale vezicii biliare şi a rinichilor, este un bun fortifiant al cordului şi se utilizează în tămăduirea rănilor purulente şi a arsurilor.
Miere polifloră - rezultă din nectarul florilor mai multor plante, nici una fiind predominantă.   Din acest motiv gustul şi culoarea pot fi diferite. De cele mai dese ori culoarea este de la galben-deschis până la galben brun şi aroma diferită, de la gingaş şi delicat până la pronunţat. Este considerată o miere “completă" şi conţine un spectru larg de acţiuni terapeutice. Se cristalizează destul de repede.
Efectele terapeutice ale mierii polifloră - este indicată mai ales în patologia tactului digestiv, considerată un bun antiseptic şi un bun sedativ.
Miere de salvie – este o miere monofloră strânsă de albine de la florile de salvie. Este un tip de miere deschis la culoare cu reflexie spre alb. Cristalizează destul de repede.
Efectele terapeutice ale mierii de salvie – este bună în patologia cardiacă şi a sistemului nervos.
Miere de lavandă – are culoare galbenă cu nuanţe verzui, roşcată sau maronie, are un gust dulce, plăcut, cu aromă discretă de zmeură. Cristalizarea poate fi incipientă, parţială sau totală, iar cristalele fine, potrivite sau grosiere.
Efectele terapeutice ale mierii de lavandă – este bună în patologia cardiacă şi a sistemului nervos. Este recomandată celor epuizaţi fizic şi nervos.
Miere de floarea soarelui – se caracterizează prin gust plăcut, aromă slabă. În stare lichidă este aurie - deschisă, cu nuanţe chihlimbarii. Cristalele sunt mari, cristalizează foarte repede, de multe ori chiar în celulele fagurilor, din cauza aceasta ne fiind prea bună pentru iernarea albinelor.
Efectele terapeutice ale mierii de floarea soarelui - are efecte imunostimulente, dar şi antiinfectioase directe, pentru ca în nectarul acestei plante, la fel ca şi în glandele albinelor care îl culeg, sunt prezente substanţe cu efect antibiotic. 

Lucrari luna curenta

  • continuarea recoltării şi extragerii mierii la culesurile de vară;
  • strâmtorarea, în caz de lipsă de cules, a urdinişului pentru evitarea furtişagului;
  • echilibrarea şi completarea rezervelor de hrană pentru iarnă;
  • deplasarea stupinelor la culesurile târzii de întreţinere;
  • eliberarea de miere a fagurilor destinaţi reformării prin descăpăcirea acestora după diafragmă;
  • controlarea calităţii proviziilor de miere în scopul identificării mierii de mană;
  • administrarea la hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet;
  • revizia familiilor de albine pentru îndreptarea stărilor anormale;
  • tratarea fagurilor de la rezerva stupinei contra gaselniţei;
  • executarea examenului general clinic al familiilor de albine şi aplicarea tratamentelor specifice.