Despre apicultură

Apicultura - provine de la latinescu apis (albină) + cultura (creştere, cultură) şi este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studierea particularităţilor creşterii şi exploatării familiilor de albine.

În urma practicării apiculturii se pot obţine o serie de produse valoroase, atât pentru alimentaţie, cât şi pentru sănătate. Cele mai preţioase produse apicole sunt: mierea şi ceara, recoltate de majoritatea apicultorilor,  precum şi alte produse apicole ca: propolis, polen, păstură, lăptişor de matcă, venin de albine, apilarnil, etc., care sunt preparate curative de valoare, folosite în medicina umană şi cea veterinară.  

În afară de produsele recoltate, albinele aduc un aport considerabil la producţia agricolă, ca urmare a polenizării plantelor agricole. Datorită procesului de polenizare sporeşte producţia agricolă şi este ca un factor determinativ pentru obţinerea recoltei maxime atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.          

Astfel, pentru societate apicultura are o importanţă primordială, atât prin aportul pe care-l aduce la menţinerea echilibrului ecologic şi biologic în natură, cât şi prin produsele directe ale stupului.

În Republica Moldova apicultura este una dintre cele mai vechi ocupaţii care s-a dezvoltat în condiţii naturale favorabile privind clima, relieful şi vegetaţia. 

Apicultura este practicată în Republica Moldova din pasiune de circa 4500 de apicultori de diferite profesii şi categorii profesionale.

Astăzi, în ţară  există în jur de 75-80 mii familii de albine, ce produc anual în jurul la 2-2,3 mii tone de miere-marfă şi importante cantităţi de alte produse apicole.

Lucrari luna curenta

  • continuarea lucrărilor de îndreptare a situaţiilor anormale constatate la familiile de albine din stupină;
  • transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi;
  • lărgirea periodică a cuiburilor cu faguri clădiţi şi apoi cu faguri artificiali (mai ales în timpul înfloririi pomilor fructiferi); 
  • instalarea colectoarelor pentru recoltarea propolisului;
  • verificarea sanitară a cuiburilor tuturor familiilor de albine;
  • continuarea reformării fagurilor necorespunzători;
  • preântâmpinarea furtişagului;
  • tratarea fagurilor de la rezerva stupinei împotriva gaselniţei si conditionarea cerii de faguri reformaţi;
  • transportul familiilor de albine la polenizarea pomilor fructiferi;
  • efectuarea examenului general clinic al familiilor de albine si aplicarea tratamentelor pentru varrooza si loca europeană.