Despre apicultură

Apicultura - provine de la latinescu apis (albină) + cultura (creştere, cultură) şi este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studierea particularităţilor creşterii şi exploatării familiilor de albine.

În urma practicării apiculturii se pot obţine o serie de produse valoroase, atât pentru alimentaţie, cât şi pentru sănătate. Cele mai preţioase produse apicole sunt: mierea şi ceara, recoltate de majoritatea apicultorilor,  precum şi alte produse apicole ca: propolis, polen, păstură, lăptişor de matcă, venin de albine, apilarnil, etc., care sunt preparate curative de valoare, folosite în medicina umană şi cea veterinară.  

În afară de produsele recoltate, albinele aduc un aport considerabil la producţia agricolă, ca urmare a polenizării plantelor agricole. Datorită procesului de polenizare sporeşte producţia agricolă şi este ca un factor determinativ pentru obţinerea recoltei maxime atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.          

Astfel, pentru societate apicultura are o importanţă primordială, atât prin aportul pe care-l aduce la menţinerea echilibrului ecologic şi biologic în natură, cât şi prin produsele directe ale stupului.

În Republica Moldova apicultura este una dintre cele mai vechi ocupaţii care s-a dezvoltat în condiţii naturale favorabile privind clima, relieful şi vegetaţia. 

Apicultura este practicată în Republica Moldova din pasiune de circa 4500 de apicultori de diferite profesii şi categorii profesionale.

Astăzi, în ţară  există în jur de 75-80 mii familii de albine, ce produc anual în jurul la 2-2,3 mii tone de miere-marfă şi importante cantităţi de alte produse apicole.

Lucrari luna curenta

  • continuarea recoltării şi extragerii mierii la culesurile de vară;
  • strâmtorarea, în caz de lipsă de cules, a urdinişului pentru evitarea furtişagului;
  • echilibrarea şi completarea rezervelor de hrană pentru iarnă;
  • deplasarea stupinelor la culesurile târzii de întreţinere;
  • eliberarea de miere a fagurilor destinaţi reformării prin descăpăcirea acestora după diafragmă;
  • controlarea calităţii proviziilor de miere în scopul identificării mierii de mană;
  • administrarea la hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet;
  • revizia familiilor de albine pentru îndreptarea stărilor anormale;
  • tratarea fagurilor de la rezerva stupinei contra gaselniţei;
  • executarea examenului general clinic al familiilor de albine şi aplicarea tratamentelor specifice.